,,Aquaman'' – recenzie

Gen: film cu supereroi, de acțiune, științifico-fantastic, de aventură, fantastic

Durată: 143 min.

Serie de filme: Aquaman

Data lansării: 21 decembrie 2018 (România)

Regizor: James Wan

Scenariu: David Leslie Johnson, Will Beall

Adaptare după: Aquaman

Producător: Peter Safran

Distribuitor: Warner Bros, InterCom

Studio: Warner Bros, DC Entertainment, DC Films

Director de imagine: Don Burgess

Montaj: Kirk M. Morri

Muzică: Rupert Gregson-Williams

TV Spot: https://youtu.be/PdL8kn_G5EQ

Official Trailer: https://youtu.be/2wcj6SrX4zw

Review: ☆☆☆☆☆

---

Recenzie

În sfârșit, după un car de ani, am reușit și eu să scriu o nouă recenzie! Trecând peste, de data asta m-am gândit să vă vorbesc de unul dintre cele mai așteptate (cel puțin pentru mine) filme ale anului 2018. Dacă altă dată scriam mai mult despre filmele cu super-eroi Marvel, de data asta m-am îndreptat spre unul din universul DC.

Să fiu sinceră, niciodată nu am fost o mere fană a acestui univers, însă acest lucru nu m-a oprit să nu aștept cu mare nerăbdare Aquaman. Da, despre Aquaman vorbesc. Filmul care a apărut la noi pe 21 decembrie 2018 și care, sub atenta dirijare a recizorului James Wan, a reușit să ducă la un alt nivel toate filmele DC.

Povestea îl are ca protagonist pe Arthur Curry/Aquaman, personaj pe care l-am întâlnit deja în Batman vs Superman: Dawn of Justice și Justice League. Acesta s-a antrenat toată viața ca să fie un războinic de temut, dar nu să fie un lider. Jumătate om, jumătate atlant, acesta aparține ambelor lumi. Dar ce se întâmplă când fratele lui mai mic formează o alianță a adâncurilor, amenințând pământul? Și ce se întâmplă când Athur își dă seama că singura șansă pentru a salva ambele lumi este să facă apel la dreptul lui de prim născut, singura șansă pentru izbândă fiind detronarea fratelui său? De data asta Atlantis nu va mai avea nevoie de un rege, ci de un erou.

Din punct de vedere vizual, Aquaman întrece cu totul orice așteptare! James Wan și aramata lui de specialiști în efecte speciale au reușit să redea niște efecte minunate. Au reușit să creeze o lume a adâncurilor nemaiîntâlnită în care culorile neonice se bat cu întunericul pentru dominație. Wan ne trimite într-o călătorie fascinantă unde vizităm diferite regate care ne suprind, fiecare evidențiindu-se prin diferite detalii.

Scenele de acțiune numerose sunt bine construite și îl pune în evidență pe Aquaman, dar și pe partenera lui, Mera. Avem parte de lupte crunte, de explozii și de sărituri de pe clădiri, care i-au foc și care l-ar face gelos până și pe James Bond. La toate astea adăugându-se și o trupă de soldați din Atlantis și un tip îmbrăcat într-o armură robotizată.

Ce a mai dat un plus filmului a fost coloana sonoră bine aleasă. Rupert Gregson-Williams a avut grijă ca fiecare melodie de acțiune să dea un plus de emoție. De asemenea se remarcă piesele cunoscute, ca de exemplu Depeche Mode cu It’s No Good, Roy Orbison cu She’s a ”Mystery To Me”, Pitbull cu Ocean To Ocean sau Skyler Grey cu Everything I Need.

Dând la o parte efectele vizuale și muzica, ne îndreptăm atenția asupra personajelor și a actorilor care le interpretează.

Cei de la DC au făcut, cu siguranță, cea mai potrivită alegere atunci când l-au ales pe Jason Momoa să îl joace pe Arthur Curry/Aquaman. Încă din primele lui apariții în universul DC, a arătat că acesta are multe de oferit publicului. Spre deosebire de celelalte personaje (cum ar fi Batman sau Superman), care erau umbrite de acel aspect care se vrea a fi serios și fioros, Aquaman le dă peste nas acestora. Este o gură de aer binevenită! Îmi place modul prin care Momoa reușește să aboredeze lucrurile într-un mod direct și zeflemitor. Reușește să se joace cu stările sufletești, abordând problemele cu seriozitate, scoțând la iveală latura lui de războinic și, totodată, cea a tipului care are câte o replică hazlie la îndemână. Aquaman nu este acel tip de personaj încordat, care trebuie să salveze lumea. Este tipul de erou care găsește timp pentru distracție și pentru a amuza publicul, în timp ce salvează lumea. Interacțiunea pe care o are cu cele două lumi, cea subacvatică și cea de la suprafață, este bine realizată. Momentele în care personajul este depășit de situație sau nu știe ce să facă, îi dau un plus de credibilitate. Jason Momoa face ca Aquaman sa fie plăcubil și cel mai bun candidat al costumului verde cu portocaliu al prințului care nu pretinde să devină rege.

Amber Heard reintră în rolul Merei. În Aquaman, ne este prezentată o prințesă războinică ce își folosește mobilitatea și abilitățile în manipularea apei pentru a-i învinge pe adversarii ei. Frumoasă și iteligentă, Mera devine mâna dreaptă a lui Aquaman. De asemenea, aceasta se luptă cu responsabilitățile pe care le are în calitate de prințesă, care îi îngreunează deciziile. Aceasta nu știe ce sa aleagă. Să facă ceea ce-i bine pentru regatul ei sau pentru întrega lume?

Relația dintre cei doi este una naturală, plină de tachinări și dialoguri savuroase. Arthur Curry este o forță a naturii, sălbatic și distrugător – reprezintă forța brută. Pe când Mera este marea liniștită, dar plină de necunoscut – pe atât de inofensivă, pe atât de periculoasă. Cei doi se completează, formând un duo imbatabil.

Implicarea lui Yahya Abdul-Mateen II ca Black Manta a fost relativ nesemnificativă. Acesta nu prea a avut ce să arate publicului în afară de dorința lui de a se răzbuna și costumul lui spectaculos. Însă, după finalul filmului, mă aștept ca cei de la DC să se ocupe mai mult de el.

Mi-a plăcut să o revăd pe Nicole Kitman (Atlanta) într-un film cu super-eroi, de data asta făcând parte din gașca tipilor buni. De asemena, o surpriză a fost partciparea lui Dolph Lundgren, ca regele Nereus și al lui Willem Dafoe, ca Vulko, scutierul regelui din Atlanta.

Aquaman este filmul care te ține în priză și care nu se dă înlături de la nimic să impresioneze publicul. Este amuzant, energic și, cu siguranță, cel mai bun film DC de până acum!