,,Enola Holmes'': enervant de nesatisfăcător, dar drăguț - recenzie

Titlu: Enola Homes

Gen: Crimă, mister, aventură

Data lansării: 23 septembrie 2020

Durată: 121 minute

Regizor: Harry Bradbeer

Scenariu: Jack Thorne

Adaptare după: The Case of the Missing Marquess: An Enola Holmes Mystery, de Nancy Springer

Producător: Mary Parent, Alex Garcia, Ali Mendes, Paige Brown

Distribuitor: Netflix

Studio: Legendary Entertainment, PCMA Productions

Director de imagine: Giles Nuttgens

Montaj: Adam Bosman

Muzică: Daniel Pemberton

TV Spot: https://youtu.be/G786K6zJZ68

Official Trailer: https://youtu.be/1d0Zf9sXlHk

Review: ☆☆☆

---

Recenzie

Filmul Enola Holmes este unul dintre cele mai urmărite apariții de pe Netflix. Ecranizarea romanului lui Nancy Springer o pune în centrul atenției pe Enola, surioara-rebelă-mai-puțin-cunoscută a faimosului detectiv Sherlock Holmes.

Când am văzut pentru prima dată coperta acestui film, o parte din mine zicea Hmm... Enola Holmes... Interesant..., iar cealaltă Parcă văd că este un film pentru adolescenți tip Disney Channel... Și sincer, nu m-am înșelat prea mult. Enola Holmes nu este reinterpretare fericită, dar nici oribilă, a lumii lui Sherlock Holmes. Aceasta dorește să prezinte o tânără, care se poate dovedi la fel de capabilă (iar în unele momente chiar mai mult) ca un bărbat. Este un film Disney Channel, dar cu un buget de Hollywood. Cu siguranță nu este un film cu mistere și crime așa cum te-ai fi așteptat, iar în această recenzie voi enumera motivele pentru care acesta nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.

Sinceră să fiu, plotul cu care se lansa acesta nu era unul rău, ci chiar interesant... la început. Enola (Millie Bobby Brown) este crescută la țară de misterioasa sa mamă, Eudoria (Helena Bonham Carter), care a învățat-o arte, științe și arte marțiale. La aniversarea de 16 ani, aceata dispare și îi lasă Enolei niște indicii. Totul bun până aici. Însă, între-timp, apar și frații ei mai mari, Sherlock (Henry Cavill) și Mycroft (Sam Claflin) Holmes, stricându-i planurile, mai mult sau mai puțin. Ursuzul Mycroft decide să o trimită la o școală de domnișoare, pentru că, aparent, nu se comporta ca una. Enola trebuie să scape și să urmărească indiciile lăsate de mama sa și, în plus, trebuie să rezolve și o conspirație împotriva unui lord tânăr care – ghici ce? – are cruch pe Enola.

Astfel, plotul de la început deschide porțile unui alt plot, care nu are nici cea mai vagă legătură cu cel ințial. Altfel spus, scopul de la început este pierdut, iar noi, spectatorii, rămânem cu misterul nerezolvat și trebuie să ne mulțumim cu o poveste inutilă.

Dacă tot au vrut să fie așa, mi-ar fi plăcut să fie o legătură între aceste ploturi. Indiciile pe care mama ei i le lasă nu par să ducă la nimic. Ele par a fi puse doar cu scopul de a demonstra ce calități intelectuale, demne de un Holmes, prezintă Enola.

Încă de la început, ne dăm seama că personajul principal poartă un dialog cu noi. Aceasta se întoarce din când în când spre cameră și ne vorbește despre copilăria ei și, cu cât avansăm în acțiune, ne împărtășește ideile și planurile sale. După mine, acest mod de prezentare este destul de... (cum să spun?)... enervant? Cred că este cel mai bun cuvânt pe care îl găsesc acum. În loc să descopăr singură ce are de gând să facă, în loc să rămân surprinsă, ea deja îmi spune care este următoarea ei mișcare?

Apoi, mai sunt și personajele... Nici ele nu o duc mai bine!

Să ne îndreptăm, în primul rând, atenția asupra protagonistei. Enola Holmes este o adolescentă plină de viață, jucăușă, independentă și inteligentă. Nu îi este frică să arate cine este cu adevărat și nu se va lăsa ușor îngenunchiată de cei care încercă să o doboare. Dacă stăm să ne gândim, din punctul de vedere al societății de atunci, este varianta adolescentei rebele din secolul al XIX-lea. Vorbește când vrea și cum vrea, se îmbracă ca un băiat când are nevoie și știe să doboare pe cineva din câteva mișcări. Știe când să fie serioasă, când să fie feroce, dar și când să abordeze umorul adolescentin (și chiar este bună când vine vorba de caricaturi!).

Personajul starului din Stranger Things, Millie Bobby Brown, surprinde tipologia tinerei puternice, care luptă împotriva tiparelor/etichetelor atribuie de lume. Acest lucru demonstrează că Enola Holmes este un film cu mesaj feminist. Într-o lume, în care a te hlizi și a purta tone de machiaj turnate cu găleata sunt ,,calitățile’’, care definesc o femeie, tânăra Holmes ne dă peste nas și ne arată că inteligența, curajul de exprimare a propriei păreri, dorința și perseverența de a deveni mai bună sunt de fapt trăsăturile definitorii ale unei femei puternice.

Lui Millie chiar i s-a potrivit acest rol, reușind să aducă în atenție un personaj colorat și simpatic, în care tinerele ar putea să găsescă un model.

Our future is up to us.

Dacă Millie a reușit să mă atingă într-un fel la inimioară, Henry Cavill și Sam Claflin au reușit doar să mă enerveze.

Voi începe prin a-l face pachet pe Cavill. Actorul cunoscut pentru rolul lui din filmele DC ca Superman, a fost ales să îl joace pe faimosul detectiv Sherlock Holmes. Acesta a primit un personaj iconic și nu a făcut mai nimic cu el! Înțeleg că nu este protagonistul, dar în acele câteva scene pe care le-a avut, nu am simțit trăsăturile esențiale ale detectivului.

Interpretarea lui mi s-a părut plată. Nu așteptam să joace ca Benedict Cumberbatch sau ca Robert Downey Jr! Era de la sine înțeles, că va avea propriul său mod de a juca personajul, dar nu a reușit să mă convingă nici măcar puțin. Sherlock Holmes, indiferent de adaptările TV, mereu și-a păstrat esența originalului din volumele lui Sir Arthur Conan Doyle. Indiferent de actorul, care a fost ales să îl interpreteze, toți au urmărit ca personalitatea originalului să rămână. Holmes, în esență, este rece, calculat, eficient și, în aparență, lipsit de emoții. Varianta lui Cavill este mai sentimentală și mai empatică. Unii dintre voi cred că veți spune: Ei, și ce? Care este problema? Nu ar fi una, dacă nu aș cunoaște personajul. Fiind deja obișnuită cu acea variantă, diferențele sunt prea mari, dezamăgitoare. Chiar dacă aș putea trece peste noua abordare, aceasta nu are nici măcar ,,puțină’’ sare și piper. Nu este o nouă interpretare ,,interesantă’’, este doar una... simplă, iar când vine vorba de Sherlock Holmes, nimic nu ar trebui să fie așa!

Look for what’s there, not what you want to be there.

Dacă contribuția lui Hanry Cavill mi s-a părut dezamăgitoare, cea a lui Sam Claflin mi s-a părut obositoare. Nu am o problemă cu actorul, însă, direcția urmată de acesta a fost una rea. Tot ce face Mycroft în acest film este să fie înfumurat, enrvant și plin de aere. În afară de a fi un mini villian în povestea Enolei, prezența lui în acest film a fost nesemnificativă, fără sens aproape.

Dacă va mai urma o a doua parte, sper ca noul scenariu să le permită celor doi să dovedească mai multe, altfel treaba nu va fi bună.

She has no gloves?

Eudoria Homes este cu siguranță cel mai misterios personaj din film, singurele momente în care putem să o vedem fiind prin intermediul amintirilor Enolei. Helenei Bonham Carter, fiind deja familiarizată cu rolurile mai ciudățele, i s-a potrivit mănușă personajul, reușind să surprindă substanța femeii puternice, care se luptă cu societatea din secolul XIX și care încercă să insufle această atitudine și fiicei sale.

Mi-a plăcut cum scenariștii au dorit să ne arate cât de apropiate sunt ea și Enola și ce impact puternic are asupra vieții și a deciziilor protegonistei.

Paint your own picture, Enola. Don’t be thrown off by other people.

Dacă la început mi-am axat atenția asupra membrilor familiei Holmes, acum voi trece la alt personaj, care are și el o contribuție măricică în acest film, Louis Partridge, care a fost ales să îl interpreteze pe tânărul lord, Tewkesbury. Sincer, nu știu ce să spun despre el. Adică, nici nu m-a enervat ca și Caffin sau Calfin, dar nici nu pot spune că m-a dat pe spate. Personajul lui este unul pașnic, cu dorință de a schimba societatea în mai bine. A fost ales să fie băiatul frumușel, care este salvat de Enola. Știți cum sunt filmele ale tipice pentru adolescenți, în care băiatul chipeș o salvează pe fată? De data asta, rolurile s-au inversat, Enola fiind eroul neînfricat, iar Tewkesbury fiind ,,domnița la ananghie’’.

Filmul Enola Holmes, în ciuda indiciilor și a misterlor prezentate, este unul plictisitor. Millie Bobby Brown reușește, însă, să-l mai anime, prin efervescența personajului ei. Este un film drăguț, pentru tinerii pe care încerci să-i îndrepți și spre alte genuri decât teenage drama musical, gen Disney Channel.

You Don't Know What It Is To Be Without Power.