,,Pacienta tăcută'', de Alex Michaelides - recenzie

Titlu carte: Pacienta tăcută

Autor: Alex Michaelides

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Data apariției: 2019

Traducător: Dana-Ligia Ilin

Număr pagini: 368

Genuri: thriller

Rating pe Goodreads: ☆☆☆☆☆

---

Recenzie

Alex Michaelides, autor și scenarist de origine greacă, își face debutul în lumea literaturii cu un thriller psihologic deosebit, Pacienta tăcută. Publicată în anul 2019, aceasta și-a câștigat repede admiratorii, devenind #1 New York Times Bestseller of Hardcover Fiction și #2 most sold for 2019. De asemenea a fost nominalizată la două categorii de premii: Goodreads Choice Awards Best Debut Novel și Premiul Goodreads Choice pentru Mister și Thriller, câștigând-o pe cea de-a doua. Nu după multă vreme, romanul a fost tradus și la noi, la editura Litera, colecția Buzz Books.

Și ea de ce-a rămas acuma fără glas? – Alcesta, Euripide

Adevărul poate lua forme nebănuite. Într-un joc al umbrelor trecutului, nu știi niciodată cine este adevăratul pacient.

Viața Aliciei Berenson pare perfectă. Pictorița cunoscută, își trăiește viața alături de soțul ei, Gabriel, care este fotograf de profesie. Totul pare să meargă bine până într-o seară. Gabriel se întoarce mai târziu de la o ședință foto, iar Alicia îl împușcă de cinci ori în față și apoi rămâne tăcută.

Liniștea și chipul inexpresiv al femeii devin un mister pe care nimeni nu reușește să îl deslușească. Astfel, tragedia ce a stupefiat mii de oameni se transformă într-un mister de ordin psihologic de proporții. Alicia devine noua ,,stea" a tabloidelor, picturile ei ajungând foarte cunoscute. Această ,,stea" este ascunsă de ochii curioșilor în spitalul psihiatric de maximă securitate, The Grove.

Pacienta tăcută devine doar o umbră a ceea ce a fost odată. Pentru psihiatri și psihoterapeuți devine un adevărat specimen. Liniștea și chipul inexpresiv sunt de-a dreptul stranii, iar ieșirile ei, în care ia pe cineva la bătaie, sunt de neînțeles. Cei de la The Grove nu știu ce să facă, decât să-i administreze o cantitate mare de calmante și să o țină într-o încăpere obscură.

Totul se schimbă atunci când Theo Faber se angajează la spitalul în care este ținută Alicia. Încă de la început, psihoterapeutul pare să fie atras de pacienta tăcută, prezentând o dorință aprinsă de a o face să vorbească.

Scopul terapiei nu este să corecteze trecutul, ci să-l facă pe pacient capabil să se confrunte cu propria istorie și să o jelească. - Alicia Miller

Relatată din perspectiva noului psihoterapeut, povestea prinde altfel contur.

Theo este convins că este singurul care o poate face pe Alicia să vorbască din nou. Însă, timpul trece și treptat, această încredere de sine se transformă în altceva.

Pentru a-și da seama care este sursa declanșatorului pe care l-a apăsat femeia în acea noapte, Theo încearcă să facă apel la trecutul ei, prin intermediul persoanelor care au făcut parte din viața ei. Mambrii familiei devin o parte importantă a ,,anchetei'' sale.

Dezvoltarea personalității noastre nu se petrece în izolare, ci în relații cu ceilalți; suntem modelați și completați de forțe nevăzute, de care nu ne amintim - și anume de părinții noștrii.

Astfel, ceea ce părea a fi o simplă ședință de terapie, se transformă într-o urmărire, în care și cel mai mic detaliu schimbă firul acțiunii.

Mulți oameni de la The Grove nu privesc bine interesul bărbatului de a o ajuta. Cum este specificat și în carte de altfel, implicarea sentimentală poate denatura procesul de vindecare al unui pacient. Colegii lui au încercat să-i spună asta, însă psihoterapeutul și-a ales propria sa metodă, una mai specială.

Theo Faber a așteptat prea multă vreme provocarea unui astfel de caz. Nimeni și nimic nu îl va opri să-și atingă scopul. Determinarea lui de a afla ce stă în spatele minții făptașei și a motivului pentru care și-a omorât soțul nu are limite. Caută, analizează, uneltește, face totul pentru a-și hrăni setea de necunoscut, setea de a studia o tipologie umană cu totul deosebită. Indiferent de demonii trecutului ce îl amenință, el stă să lupte.

Însă, această reconstituire a amintirilor Aliciei este doar o provocare sau ceva mai mult?

Va fi Theo cavalerul în armură strălucitoare sau cel care o va condamna pe vecie la întuneric?

N-aveam prea mult timp: Alicia era pierdută. Lipsea.

Și aveam de gând s-o găsesc.

Alicia Berenson este un mister pe două picioare. Trecutul, prezentul și viitorul sunt incerte.

Tăcerea ei poate fi interpretată în multe feluri. Poate fi văzută ca o batjocură, nepăsare, suferință, furie, neștiință și așa mai departe. Indiferent care ar fi, acestea rămân ascunse după un văl de ceață.

Un lucru este sigur, moarte soțului ei, surprinzător sau nu, a rupt ceva din ea, ceva ce nu a mai putut fi reparat. Acum, femeia care stă în fața lui Theo este doar o amintire a ceea ce a fost odată cu adevărat.

Alicia este un exemplu bun al persoanelor, care, din diferite motive, încearcă să își ascundă, să își ignore sentimentele. Însă acestea pot apărea în cele mai neașteptate momente (drept exemplu ieșirile ei violente).

Emoțiile care nu sunt exprimate nu mor niciodată. Sunt îngropate de vii și revin mai târziu, în feluri mai urâte. - Sigmund Freud

Arta ne înconjoară, fie că este pictură, dans, scris sau cântat. Oricum ar fi, aceasta face parte din noi și reușește să se infiltreze în mintea și sentimentele noastre. Inconștient, prin arta noastră putem transmite mult mai mult decât prin intermediul cuvintelor.

În cazul Aliciei, arta, respectiv pictura, a fost mijlocul ei de a comunica cu lumea înainte și după incident. Însă, pe lângă această întrebuințare, arta reprezintă colacul ei de salvare, singurul lucru care o menține la suprafață. Astfel, culorile și formele devin cuvinte, iar, la rândul lor, acestea transmit un mesaj codificat, pe care ajungem să-l întelegem cu adevărat prea târziu.

Unul dintre tablourile cele mai reprezentative ale ei este un autoportret, intitulat de ea ALCESTA.

Păi, în miezul artei zace un mister. Tăcerea Aliciei este taina ei - misterul ei, în sens religios. De aceea l-a numit ALCESTA.

Pe cât de insignifiant ar putea fi acest detaliu, tabloul Aliciei spune mai multe decât v-ați aștepta. Trebuie doar să deschideți ochii și să priviți dincolo de straturile de vopsea și de nume.

În ceea ce privește modul lui Alex Michaelides de a te conduce pe firul narativ, acesta este încântător de surprinzător. Se poate simți influența scriiturii scenaristice, având parte de mult dialog, dar și de o narațiune simplă, la obiect, care nu se afundă în tot felul de detalii nefolositoare. Michaelides știe exact ce să ofere, cât să ofere, însă, și când să ofere. De asemenea, se poate observa și o anume pasiune pentru mitologia greacă și pentru psihologie. Autorul reușește să introducă detalii din cunoscutele povești cu zei, creând legături interesante, iar explicațiile psihologice dau un plus de autenticitate personajelor.

Pacienta tăcută este un roman hipnotic, al cărui deznodământ este cu adevărat neașteptat și răvășitor. Este o carte care încântă prin complexitate. Alex Michaelides a reușit să creeze un adevărat bestseller, care, cred eu, va avea și o ecranizare cât de curând.

Dar asta făcea Alicia. Tăcerea ei era ca o oglindă - reflectându-te pe tine.                                                

Și era, adesea, o priveliște urâtă.